Antreprenoriatul social: beneficii si provocări ale unui domeniu aflat în plină ascensiune

Antreprenoriatul social: beneficii si provocări ale unui domeniu aflat în plină ascensiune Antreprenoriatul social: beneficii si provocări ale unui domeniu aflat în plină ascensiune

Economia socială reprezintă un domeniu care este încă la început de drum în România, astfel încât un antreprenor care își alege această direcție va trebui să știe că, pe langă beneficiile unei afaceri pe cont propriu, este posibil să întâlnească și o serie de provocări datorate mai mult lipsei de înțelegere a activității sale.

Evident, ca în cazul oricărui tip de antreprenoriat, există o serie de avantaje, de la libertatea de a decide, prin statutul de propriu șef, orele de lucru, angajații, partenerii, până la mai puțină rutină și mai multe oportunități de a-ți pune în valoare gândirea creativă prin identificarea de noi soluții.

Rezultatele muncii unui antreprenor social sunt extraordinare prin simplul fapt că efectele sale se vad în cadrul unei comunități, al unui grup defavorizat, motiv pentru care satisfacția faptului că are un impact asupra mediului este, probabil, cel mai important avantaj al acestui domeniu. Pe lângă misiunea întreprinderii sociale, un beneficiu în sine, prin scopul său, rolul de a coordona o astfel de organizație aduce antreprenorului și alte privilegii, precum:

  • Crearea unui număr ridicat de locuri de muncă în comunități defavorizate;
  • Implementarea unui proces de schimbare la nivel social, ceea ce îi oferă statutul de ”pionier” in domeniu;
  • Identificarea și implementarea unor soluții inovatoare;
  • Lipsa unor limite care să îngrădeasca activitatea;
  • Activarea într-un domeniu care este în plină ascensiune în acest moment;
  • Libertatea de a acționa în cadrul unei firme cu statut juridic diferit;
  • Unele oportunități oferite de cadrul legal, de exemplu reducere la unele taxe etc.

Cu toate acestea, parcursul unui antreprenor social cunoaște și obstacole sau provocări, pe care trebuie să le invingă pentru a-și atinge obiectivele principale. Dintre toate dezavantajele întâlnite de persoanele care au activat în domeniu, cel mai greu de gestionat pare să fie faptul că un eșec nu se răsfrânge doar asupra antreprenorului și echipei sale, ci are efecte asupra unei comunității intregi, care riscă sa redevină vulnerabilă.

De asemenea, de-a lungul activității sale, un astfel de antreprenor se lovește de slaba înțelegere a conceputului de către restul oamenilor: familie, prieteni, potențiali colaboratori etc, astfel încât este nevoit sa aducă explicații suplimentare pentru a le clarifica acestora nelămuririle. Neînțelegerile continuă și în relațiile profesionale ale antreprenorului, deoarece cadrul legislativ este unul incomplet, ceea ce afectează și colaborarea cu categorii precum contabili sau avocați, cărora nu le sunt puse la dispoziție toate detaliile pentru a-și îndeplini sarcinile conform obiectului lor de activitate.

Pe lângă cele menționate, pot apărea constant provocări datorate:

  • Implicării scăzute a sectorului public;
  • Lipsei unui cadru legislativ mai amplu, care să vină în sprijinul acestor organizații;
  • Birocrației, care îngreunează sau, uneori, blochează întreaga activitate;
  • Programului extins de lucru;
  • Presiunii de a reuși, altfel o comunitate este pusă în pericol;
  • Riscului financiar;
  • Reponsabilităților crescute (noi roluri de asumat);
  • Lipsei de expunere publică, pentru că incă nu se pune un mare accent pe recunoașterea meritelor antreprenorilor de acest tip;

În domeniul antreprenoriatulul social, falimentul nu atrage după sine lichidarea întregului patrimoniu, așa cum se întâmplă în cazul altor tipuri de societăți, ci încheierea activității unei întreprinderi sociale presupune, în acest caz, ca toate bunurile să fie donate uneia sau mai multor organizații de același tip, asigurând, astfel, o continuitate a misiunii de ajutorare.

La limita dintre beneficiu și dezavantaj se situează situația profitului unei astfel de organizații, întrucât, asa cum este stabilit prin lege, minimum 90% din profitul realizat trebuie să fie alocat scopului social și rezervei statuare. Din acest considerent, antreprenorul social nu are oportunitatea creșterii veniturilor personale din activitatea desfășurată, motiv pentru care, în domeniul economiei sociale, vor rămâne doar acele persoane pentru care misiunea este mai importantă decât profitul, dedicându-se cu totul cauzei.

Pentru majoritatea celor care tind spre înființarea unei întreprinderi sociale, ideea de impact asupra unui grup, dar și puterea de a schimba lucrurile vor atârna mai greu la punerea în balanță a avantajelor și deazvanatajelor. Este, totuși, un drum anevoios, dar cu foarte multe satisfacții personale odată ce îți alegi misiunea unei (a)faceri de bine!

Sursa foto: https://unsplash.com/