”Antreprenoriatul social este despre încredere, despre ideea că nu te dai bătut de la prima încercare, că o să fii acolo și mâine și că o să continui să fii acolo cât timp vei putea”
Antreprenoriatul social înseamnă un drum neobosit, un drum pe care, odată ce ai pornit, este nevoie să treci prin provocări și temeri și să dezvolți constant noi proiecte, pentru a avea succes! La câteva întrebări despre acest domeniu ne răspunde astăzi Antonia Fluturica, psihoterapeut psihanalitic, consilier și antreprenor de impact în mediu social. Ea ne explică, din perspectiva psihologului, care sunt efectele activării în domeniul social asupra personalității umane, dar și cum ar putea un antreprenor social să treacă peste teamă de eșec, având în vedere că falimentul nu înseamnă doar un eșec personal, ci pune în pericol un întreg grup social.
Î: Ce valori crezi că ar trebui să demonstreze o persoană care vrea să înceapă o afacere în domeniul economiei sociale?
A.F.: Domeniul economiei sociale este încă slab definit la noi. Deși cunoaște o creștere destul de rapidă în ultimul deceniu, una dintre cele mai dificile etape ale acestui domeniu este stabilirea beneficiarilor: pentru cine, pentru ce public, pentru ce comunitate lucrez eu, ca antreprenor social la început de drum? Cred că valorile personale care contează cel mai mult sunt motivația pentru schimbare și stabilirea unei etici profesionale foarte solide. La început, orice tip de afacere este dificil de construit și cred că este foarte important ca un antreprenor să își stabilească repere etice și profesionale foarte clare: respectul necondiționat pentru independența clientului, respectul față de propria persoană, aprecierea față de standarde profesionale, investiția în creșterea profesională continuă, stabilitatea și punctualitatea, valoarea cuvântului dat și onoarea de a fi parte din procesul de creștere și transformare umană la care participa împreună cu beneficiarii.
Î: Care ar fi explicația din punct de vedere psihologic pentru numărul în creștere de oameni care își doresc să devină antreprenori sociali?
A.F.: Cred că suntem din ce în ce mai mulți pentru a suplini o lipsă, pentru a satisface o nevoie socială de evoluție și diversitate. Creșterea exponențială a acestui domeniu semnaleză limpede o carență socială, poate o lipsa de încredere a societii românești actuale în capacitatea societății de a satisface nevoia de apartenența. Poate semăna pe alocuri cu o criză identitară: ca orice criză, montează resurse și le folosește la maxim. Este posibil ca, după o perioada de câțiva ani, această creștere cantitativă să își mute direcția către una calitativă: educarea publicului larg cu privire la responsabilitatea personală este un demers complex. Și cred că este unul din motoarele cele mai importante: oamenii încep să înțeleagă că fiecare este responsabil în dreptul său pentru creșterea personală, pentru alegeri, pentru deciziile luate, pentru direcția în care merge viața. Și fiecare poate face bine sau poate contribui prin îngrijirea propriei persoane, pentru că astfel calitatea umană a comunității sau a societății să crească.
Î: Au mai mult ă încredere în forțele lor cei cu idei inovative? Crește nevoia de a face bine?
A.F.: Poate că avem mai multă încredere, poate că nu....Eu cred în puterea exemplului personal, întotdeauna am crezut că singura soluție pentru problemele noastre suntem... noi. Dacă eu apoi devin un exemplu pentru cei din jur, ca inspirație, minunat. Cred că cei cu idei inovative se plictisesc să aștepte, adică nu se simt confortabili în poziții sau roluri pasive sau limitative: pentru cei cu idei inovative, lumea lor are cumva un epicentru în dreptul lor și acest epicentru erupe din când în când și creează valuri de idei!
Î: Cum se schimbă personalitatea umană în momentul în care un om începe să își îndeplinească misiunea de a face bine?
A.F.: Nu pot să răspund decât în dreptul meu. Pentru mine drumul acesta a avut mai multe etape până acum. Eu am început activitatea de psihoterapie și consiliere în urmă cu aproape zece ani și independent în urmă cu patru. La început, mă simțeam că o mică impostoare și îmi doream în secret că muncă mea să aibă efecte răsunătoare și minunate! Apoi a venit o perioada în care m-am temut că nu o să reușesc să aplic tot ce am învățat, acumulasem atât de multă expertiză încât simțeam că nu
voi putea să găsesc spațiul propice să o aplic, să o folosesc. Și a fost nevoie să îmi reorganizez perspectiva: nu eram un învățăcel, eram un profesionist. Și astfel, am început să schimb antrenamentul psihoterapuetic pe unul economic, de marketing, de gândire aplicată la domeniul financiar în general și am înțeles că un cap în nori nu poate să meargă singur, are nevoie de niște picioare bine așezate pe un pământ sigur și cât mai bine consolidat. Și e nevoie să fii constant, persistent și consistent, oricât de greu ți-ar fi !
Î: Cum ar putea fi învinsă teamă de eșec , având în vedere faptul că , în cazul antreprenoriatului social, falimentul nu înseamnă doar un eșec personal, ci pune în pericol un întreg grup social?
A.F.: Teamă de eșec este un sentiment profund personal, are legătură cu o misiune personală sau cu simțul identitar. Miza, în cazul antreprenoriatului social, este extinsă la responsabilitatea față de comunitate. Și e o miza destul de mare. Singură varianta pe care eu o cunosc eficientă pentru a învinge teamă de eșec este să eșuezi și să continui apoi, până reușești . Adică să pierzi, să doară și apoi să te duci înapoi să o iei de la capăt. Și să înveți din asta nu că te doare sau că e greu să aștepți să vezi că investiția ta încă nu are succesul așteptat, ci adaptarea la context: antreprenoriatul social este despre încredere, despre ideea că nu te dai bătut de la prima încercare, că o să fii acolo și mâine și că o să continui să fii acolo cât timp vei putea. Eșecul este o discontinuitate, succesul este o înșiruire de discontinuități. Ritmul face muzică !
Î: Cum să își păstreze motivația misiunii un antreprenor social, în condițiile în care întâlnește diferite obstacole în parcursul său ?
A.F.: Motivația misiunii nu este una personală, cea mai rapidă cale spre pierderea motivației este să consideri că este personală. În afaceri și în relațiile autentice cu lumea din jur nimic nu este personal în absolut. Este personal pentru mine, dar asta nu înseamnă mare lucru pentru celălalt, pentru clienții mei, pentru colaboratori sau furnizori. Motivația misiunii este binele comun: atâta timp cât un antreprenor reușește să se concentreze pe muncă și nu pe propria persoană va reuși mai devreme sau mai târziu ceea ce și-a propus, poate chiar mai mult . Obstacolele cele mai frecvente sunt cele financiare, investițiile de început în spațiul de lucru, echipamente sau educația antreprenorului și a echipei sale. Aici cel mai simplu merge abordarea pas cu pas: investiții pe măsură buzunarului, rezultate pe măsură investiției. Cu cât afacerea crește, este recomandabil să vă faceți un plan anual de investiții în echipamente, cursuri de perfecționare, marketing și publicitate și să le bugetați ca atare: cheltuieli. E folositor să faceți planul anual, însă e folositor și să revizuiți planurile de cheltuieli și investiții trimestrial, uneori e nevoie de adaptare și poate că resursele alocate în ianuarie pentru marketing au nevoie de o creștere sau de o scădere, de o bugetare constantă. Nu aș putea să vă spun cum decide un antreprenor asta, cred că cifrele sunt factorul cel mai important, dar momentul ales pentru schimbări sau decizii este intuitiv ales întotdeauna!
Î: Cum crezi că îl afectează lipsa de expunere publică a meritelor pe un antreprenor social? Spre deosebire de ONG- uri, acesta nu are aceeași recunoaștere și, implicit, nu primește aceleași credite.
A.F.: Tema asta e frustrantă pentru un antreprenor aflat la început de drum. Mai ales în domeniul
antreprenoriatului social, persistă cumva ideea că totul ar trebui să fie voluntar, să coste puțin, să nu fie complicat, dacă se poate să fie gratis și mereu disponibil. În realitate, antreprenoriatul social poate fi o sursă de frustrări pentru cei care vor să înceapă un asemenea demers, pentru că nu te poți aștepta la aceeași susținere socială că în cazul unui ONG, unde sposorizarile, investițiile particulare și taxele fiscale au un regim preferențial. Imaginea unui ONG este una a unui binefăcător, generează iluzia că totul e simplu și e gratis. Și nu e niciodată așa. Recunoașterea față de domeniul antreprenoriatului social vine mult mai greu, pentru că ea costă: în principal, antreprenoriatul social costă prejudecată că binele unei comunități vine din afară ei și este gratuit. Nicio evoluție nu are loc dacă nu i se face loc: comunitatea trebuie să accepte că fiecare e responsabil pentru muncă lui,
altfel nu se întâmplă maturizare.
Î: Un sfat pentru un antreprenor social aflat la început de drum?
A.F.: Oh, am învățat de la părinții mei că niciodată nu e bine să dai sfaturi și că nu e bine să te încrezi niciodată în cei care oferă sfaturi nesolicitate. Singurul sfat pe care îmi permit să vi-l las aici este, de fapt, o întrebare: Cât de mult din ține ești dispus să dai la schimb că să te transformi în ceea ce vei avea nevoie să fii în viitor? Răspunsul este la voi. Succes!
Despre Antonia Fluturica
„De obicei spun despre mine că sunt psihoterapeut psihanalitic, psiholog clinician, consilier și trainer, autor de poveș ți terapeutice. Și pe lângă asta, mai sunt și multe altele. Am terminat facultatea în 2006 și de atunci majoritatea proiectelor mele au fost despre oameni, pentru comunitățile din care făceam parte, pentru copii și despre creșterea umană.
Din 2018 am devenit oficial antreprenor social independent, construiesc de atunci conceptul unui
centru de dezvoltare personală și profesională. Înainte de asta m-am antrenat ca și coordonator și organizator de conferințe TEDx, timp de 5 ani. Am publicat deja un volum de poezie haiku și unul de povești psihoterapeutice și voi continua anul acesta cu cel de-al doilea volum.”