În Europa, unde tradiția statului social corporatist și social-democratic este, cel puțin până în prezent, puternică, predomină punctul de vedere al finanțării inițiativei private de către stat, mai ales atunci când acesta înlocuiește acțiunea sectorului public și statul deține, în general, cel mai important rol în încurajarea și sprijinirea comunității și a dezvoltării economice locale. Cu toate acestea, în ciuda acestei tendințe generale, există diferențe semnificative între țările europene.
Pe baza modelelor statului social în Europa, ar putea fi văzute și modelele respective ale economiei sociale, și anume:
- modelul anglo-saxon
- modelul mediteranean
- modelul scandinav
- modelul corporatist
Modelul anglo-saxon se găsește în Marea Britanie și pune accentul pe combaterea excluziunii sociale prin intermediul abordărilor economiei sociale locale și ale sectorului terț care includ o varietate de cooperative, unități de credit (credit unions), organizații tradiționale de ajutor reciproc (mutuals), organizații voluntare, întreprinderi cu orientare socială și organizații de locuințe (adăpost). Economia socială este abordată ca o parte integrantă între stat și piață, care indeplinește obiectivele socio-politice prin intermediul activității economice social-utile. Cuprinde producția și distribuția bunurilor și a serviciilor, în special de către organizațiile locale de proprietate și control, creează forme alternative de muncă și ocupare, consolidând, în paralel, democrația locală și legătura între piață și responsabilitatea personală.
Modelul mediteranean cuprinde Italia, Potugalia, Spania Și Grecia. Italia este o țară în care al treilea sector este foarte puternic și este compus din cooperative, ONG-uri, asociații nonprofit și întreprinderi sociale. În Portugalia și Spania, economia socială este ceva mai puțin dezvoltată. De exemplu, de-abia în anul 1999 a fost introdus în Portugalia conceptul juridic de „Cooperative sociale cu răspundere limitată”. În cazul Greciei, se pune întrebarea dacă, într-adevar, putem vorbi de un al treilea sector.
Modelul scandinav cuprinde Finlanda, Norvegia, Danemarca și Suedia. Toate cele patru țări au sisteme sociale similare: tradiție adânc înrădăcinată a mișcărilor, sector public mare și un stat de bunăstare puternic. Reducerea cheltuielilor sociale în aceste țări, în ultimii ani, a contribuit la stimularea activității celui de-al treilea sector și la dezvoltarea cooperativelor, în special în zonele rurale. Prin urmare, furnizarea bunăstării și a serviciilor este difuzată prin intermediul unei combinații mai complexe a economiei publice și sociale, cu reducerile în cadrul furnizării publice de servicii, creându-se spații pe care le-au ocupat organizațiile economiei sociale, adesea cu sprijinul statului. Exemplul țărilor scandinave evidențiază că dezvoltarea economiei sociale poate fi reconciliată și compatibilă cu un sistem de bunăstare generos, ca parte a unei politici progresive de redistribuire.
Modelul corporatist se regăsește în Belgia, Franta și Germania. În Germania, economia socială include asociațiile de bunăstare, cooperativele, organizațiile de ajutor reciproc și multe organizații voluntare și inițiative. Predomina, totuși, percepția că există o lipsă generală de informare privind economia socială și posibilitățile pe care aceasta le poate oferi. Franța ar putea fi considerată un exemplu de țară europeană cu economie socială susținută de guvern, din moment ce organizațiile de administrare a serviciilor, în numele statului, sunt compensate de către acesta, deoarece execută o lucrare publică-socială și întreprinderile sociale beneficiază de statut juridic special. De asemenea, funcționează o Comisie Națională de legătură a cooperativelor, organizațiilor mutuale și a asociațiilor (National Liaison Commíttee for Co-Operatives, Mutuals and Associations) care include reprezentanți ai instituțiilor de stat și ai organizațiilor economiei sociale. In Belgia s-a format un model hibrid care deține elemente de la modelul german și francez, în special cu privire la cooperative, care în realitate constituie „brațul” statului. În multe domenii, mai ales în educație și administrația spitalelor, statul a delegat multe competențe către sectorul privat, care în continuare este finanțat. Cu toate acestea, în anul 1995, Belgia a introdus conceptul juridic de înființare a societăților în scopuri sociale, indicând astfel recunoașterea tot mai mare a rolului potențial al economiei sociale.
În ciuda acestor diferențe, fiecare stat membru al Uniunii Europene ar trebui să sprjine sectorul antreprenoriatului social prin măsuri specifice, caracteristice pentru fiecare țară, care au la bază un numitor comun: dezvoltarea economiei sociale și crearea unei comunități mai bune.