Interviu cu Alice Stavride
(Director Concordia Development)
Care a fost motivul care v-a făcut să renunțati de tot la cariera de inginer în avantajul domeniului social?
A.S.: Nu a fost un motiv singular. Au fost o mulțime de motive... vii, palpabile și foarte convingătoare și când spun asta, mă refer la copiii care m-au întâmpinat din prima zi cu Bună mami si m-au îmbrățișat sincer și cu speranță. Pentru ei am hotărât să schimb direcția si nu am regretat nici o clipă. Știi ce este miraculos în munca socială? Că în fiecare zi îți iei energia de la copii și tineri, că în măsura în care dai, primești infinit mai mult și la sfarsitul zilei ești fericit, liniștit si incărcat cu energie pentru ziua următoare.
Care sunt cele mai mari provocări în munca într-o intreprindere socială? Ce avantaje și dezavantaje are?
Fiecare zi vine cu noi provocări în activitatea noastră. Iar prin natura noastră duală de business social, ne confruntăm cumva ”la dublu” cu ele, atât pe partea de business management, cât și pe cea de social.
Avantajul unei întreprinderi sociale este, din punctul meu de vedere, că lucrăm cu și pentru oameni. Dezavantajul unei întreprinderi sociale este că lucrăm cu și pentru oameni. Și iată principala provocare! Vorbim de lucrul cu și pentru oameni vulnerabili emoțional, cu slabă sau fără educație și, uneori, limitați intelectual. Dar din mâinile lor trebuie să iasă produse la cele mai înalte standarde. Trebuie să atingă același nivel de performanță ca oricare alt angajat care nu are același tip de probleme. Afacerea trebuie să fie profitabilă și prin ea să ne îndeplinim misiunea primară, de a-i ajuta.
Cum învață un antreprenor fără experienta sa conduca o afacere sociala?
Cu timpul. Nu există rețetar pentru asta, ca la brutăria noastră. Un antreprenor fără experiență va învăța în timp, experimentând. Poți să ai MBA sau doctorat în business, în social sau chiar în business social. Dar numai practica te poate învăța cum să conduci o afacere socială. Eu pot spune că am experiență, dar totuși încă învăț. Nu cred că se termină vreodată procesul de învățare, pentru că domeniul este în perpetuă transformare, provocările contextuale sunt mereu altele și, ca antreprenor, trebuie să ții pasul.
Cum găsești parteneri care să susțină demersul tau social?
De multe ori se întâmplă ca noi să fim cei ”găsiți” de oameni care vibrează la ce facem și își doresc să se implice. Și uite așa se leagă parteneriate din care ies lucruri frumoase. Mai stabilim colaborări și prin canalele de economie socială. RISE România (Rise Romania Rețeaua Română a Întreprinderilor Sociale de Inserție), din care facem parte și unde sunt onorată să fiu vicepreședintă, facilitează prin activitatea sa legăturile dintre pionii economiei sociale românești și entități interesate de domeniu.
Noi foarte rar ”batem la uși” pentru a solicita susținere. Iar când totuși se întâmplă, o facem pentru că acea ușă este deja deschisă spre cauza noastră, fie că a susținut deja proiecte similare, fie că și-a arătat disponibilitatea de a o face. Evenimentele din sfera economiei sociale ne reunesc și cu jucători din alte domenii, care sunt interesați și dispuși să susțină proiecte sociale – ceea ce înlesnește realizarea de colaborări.
Ce sfaturi aveti pentru stabilirea unor relații cu structurile statului?
Sfatul meu este să nu ascultați de sfaturi. Pentru că nu toate se pot aplica, mai ales în ce privește instituțiile publice. Relațiile cu structurile statului nu au de ce să fie altfel construite decât relațiile cu
orice alt partener privat. O relație solidă cu absolut orice entitate se construiește gradual și are la bază corectitudine, transparență și încredere.
Dacă, la un moment dat, domeniul devine demotivant, ce ar trebui sa remonteze un antreprenor social?
Orice domeniu devine demotivant într-un punct sau altul. Avantajul la domeniul nostru este însă că oferă satisfacții colosale pe partea de social, stimulente incomparabile cu orice rezultat pe plus din sfera business. Am credința că orice antreprenor social cu vocație își ia puterea de a merge mai departe din succesul oamenilor pe care îi susține.
Dacă ați avea ocazia să dați un sfat unui om aflat la începutul drumului său în domeniul social, ce i-ați spune?
Dragă coleg, baftă!
Socialul nu este o meserie. Este un mod de viață. Și nu e o viață tocmai ușoară, cu job description clar, sau cu ore de program și pauze de masă bine stabilite. Socialul nu este cu rutină. Iar, dacă alegi business social, să știi că nu este numai despre analize SWOT, strategii bugetare sau forecasturi. Sunt și ele, cifrele, calculele, dar în fața lor sunt oamenii. Sunt personalități distincte, fragilizate de experiențe triste, marcate de condiția nefericită în care au crescut sau au ajuns să fie. Businessul tău sunt ei. Să nu uiți niciodată ordinea priorităților. Și să te bucuri de drumul ales, care deși greu, este tare fumos. Fă rai din ce (d)ai!