În Uniunea Europeană, actorii antreprenoriatului social sunt reprezentați de o gamă largă de întreprinderi sociale, cu forme juridice diferite, care oferă persoanelor dezavantajate, vulnerabile sau marginalizate, servicii sau bunuri sociale. Principalele forme de instituții implicate în economia socială sunt:
- cooperativele;
- societățile mutuale;
- asociațiile voluntare;
- ONG-urile, instituțiile non-profit – caritabile.
Cooperativele sunt deosebit de importante în sectoarele de agricultură, industrie de fabricație, sectorul bancar, precum și comerț și servicii, și prezintă caracteristici precum participarea publică, voluntară, egalitatea între membri la dreptul de vot, luarea deciziilor pe baza principiului majorității, distribuirea egală și echitabilă a rezultatelor financiare între membri, autonomia și independența.
Societățile mutuale activează, în principal, în sectoare cum ar fi serviciile medicale și de asigurări și prezintă caracteristici ca participarea publică, voluntară, drepturi egale de vot, nevoie de prezență în plen pentru luarea deciziilor, autonomie,
independență, în timp ce remunerațiile membrilor au drept fundament calcule bazate pe asigurare și nu pe redistribuirea capitalului.
Organizațiile voluntare furnizează, în principal, servicii sociale cum ar fi îngrijirea sănătății și îngrijirea persoanelor vârstnice și a copiilor și prezintă caracteristici precum participarea publică, voluntară, drepturi egale de vot, majoritatea în luarea deciziilor, autonomie și independența.
În cele din urmă, organizațiile caritabile sunt administrate de manageri numiți, fondurile lor provin din donații și moșteniri, sprijină proiecte de cercetare la nivel local, național și internațional, asumându-și finanțarea acestora. De multe ori, și organizațiile caritabile desfășoară activități de cercetare, valorificându-și personalul propriu, și fac donații, subvenționează munca voluntară și finanțează programe axate pe sănătate și îngrijire (în special pentru persoanele în vârstă).
De asemenea, aceste structuri de economie socială au caracteristici comune care se referă la funcționarea acestora, având ca scop:
- extinderea participării voluntare și dezvoltarea relațiilor de coeziune între membri;
- consolidarea economiei participative, pe baza existenței nevoilor comune și acoperirii acestor nevoi prin intermediul colaborărilor mai largi;
- dezvoltarea competențelor sociale;
- promovarea flexibilității și a inovării, astfel încât să se reușească o reacție mai bună la mediul socio-economic în schimbare;
- crearea noilor forme de muncă;
- răspuns la nevoile care nu sunt satisfăcute suficient de către alte forme de acțiune și intervenție, cum ar fi protecția mediului, furnizarea serviciilor sociale de ingrijire etc.;
Așadar, orice formă legislativă ar lua implicarea socială, scopul rămâne același: îmbunătățirea calității vieții comunității.