Creșterea necesității de rezolvare a problemelor sociale, dar și capacitatea redusă a sectorului public de a le rezolva, a dus la o dezvoltare notabilă a antreprenoriatului social din Uniunea Europeană în ultimii 20 de ani, evoluție susținută și de un cadru instituțional și decizional adecvat dezvoltării acestei ramuri. Conform statisticilor, circa o întreprindere din patru este întreprindere socială, iar în țări precum Belgia, Finlanda și Franța, chiar una din trei. Aceste cifre nu ar trebui să ne surprindă dacă luăm în considerare faptul că întreprinderile sociale sunt de multe ori mai productive și mai competitive decât întreprinderile obișnuite, datorită angajamentului și motivației personalului, dar și a condițiilor de muncă mai bune pe care le oferă.
La nivelul politicilor Uniunii Europene s-a conturat convingerea că antreprenoriatul social nu este doar o cale de urmat pentru rezolvarea problemelor sociale ale comunităților, ci și o soluție pe termen lung pentru ca aceste comunități să se susțină singure pe viitor. Obiectivul principal al acestor politici, aflate într-un proces permanent de revizuire, este crearea unui cadru de strategii și instrumente aplicate în domeniul susținerii structurilor de economie socială, care să creeze, în timp, un echilibru între nivelul de dezvoltare economică și cel de dezvoltare socială din UE. De asemenea, antreprenoriatul social și inovația socială sunt piloni ai Actului pentru Piața Unică, în cadrul căruia este specificat că la nivelul Uniunii Europene se insistă „pe necesitatea de a demonstra impactul întreprinderilor sociale, pentru care trebuie îmbunătăţită vizibilitatea şi trebuie dezvoltată o metodologie de măsurare a impactului socioeconomic, în ideea de a arăta consumatorilor, băncilor, investitorilor şi autorităţilor publice impactul pozitiv pe care îl au întreprinderile sociale”.
În vederea susținerii inițierii și dezvoltării întreprinderilor sociale, Comisia Europeană a adoptat, în anul 2011, ,,Inițiativa privind antreprenoriatul social”, care conține diferite măsuri în acest sens, împărțite în 3 categorii, și anume:
- facilitarea accesului la finanțare pentru întreprinderile sociale;
- îmbunătățirea vizibilității antreprenoriatului social;
- ameliorarea mediului juridic pentru întreprinderile sociale.
Totodată, Parlamentul European încurajează statele membre să ia toate măsurile posibile pentru crearea unui cadru favorabil dezvoltării antreprenoriatului social și solicită acestora să sprijine educația întreprinzatorilor sociali și să promoveze o cooperare mai strânsă între întreprinderile sociale. Cu toate acestea, există numeroase discrepanțe între statele membre din acest punct de vedere, cauzate de gradul diferit de preocupare al acestora față de antreprenoriatul social. Astfel, se pot distinge state care au o preocupare ridicată față de antreprenoriatul social (de exemplu, Franța, Belgia, Irlanda etc.), state care au un grad mediu de preocupare față de economia socială (de exemplu, Letonia, Malta, Polonia etc.), dar și țări în care antreprenoriatul social este încă în stadiul incipient, iar printre acestea se numără și România.
În mod concret, câteva dintre acțiunile pe care UE le efectuează pentru sprijinirea antreprenoriatului social sunt următoarele:
- atragerea atenției spre acest domeniu;
- suport și servicii oferite de experți în domeniul afacerilor;
- instrumente financiare specifice (de exemplu, fonduri de investiții sociale);
- asigurarea accesului la piață;
- schimbul de experiență și crearea unor mecanisme de schimb reciproc.
În concluzie, este nevoie de o abordare sistemică a politicilor și programelor de sprijin europene pentru susținerea antreprenoriatului social, însă țările membre trebuie, la rândul lor, să-și ajusteze strategiile naționale de susținere a acestui sector.