Interviu cu Oana Vaida Muntean, avocat specializat în drept penal și drept administrativ și fiscal
Economia socială beneficiază de un cadru legislativ relativ nou, care, din păcate, nu răspunde pe deplin tuturor neclarităților pe care un antreprenor în domeniu le-ar avea la început de drum. Din acest motiv, încercăm astăzi să răspundem unor potențiale întrebări pe care acesta li le-ar pune la contactul cu domeniul, alături de invitata noastră, avocat Oana Vaida. Vorbim, așadar, despre particularitățile unei astfel de întreprinderi, dar și despre aspectele legislative de autorizare/ funcționare sau facilățile și măsurile de sprijin provenite din partea statului.
Î: Care este diferența între o societate comercială și o întreprindere sociala?
O.V.M.: Ceea ce particularizează întreprinderea sociala și o deosebește de societatea comercială este obiectivul pe care aceasta îl are. În timp ce o societate comercială urmărește desfășurarea unor activități comerciale în vederea obținerii unui profit, ai cărui beneficiari sunt asociații companiei, întreprinderea socială are ca scop desfășurarea unor activități sociale, iar distribuirea profitului este limitată către asociați, beneficiari ai câștigurilor obținute fiind terți față de întreprindere.
Aceasta este, zic eu, diferența esențială între cele două, care generează restul deosebirilor.
Întreprinderea socială acordă prioritate individului și obiectivelor sociale și nu creșterii profitului și se axează pe convergența dintre interesele membrilor asociați și interesele unei colectivități.
Î: Care sunt aspectele legislative de înființare și funcționare a unei afaceri sociale?
O.V.M.: Pot fi întreprinderi sociale societățile cooperative, asociațiile și fundațiile, casele de ajutor reciproc ale salariaților, casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, societățile agricole, orice alte categorii de persoane juridice care respectă definiția și principiile economiei sociale, iar acestea se înființează potrivit reglementarilor din legile speciale care le guvernează pe fiecare în parte. Insă, odata înființate, acestea nu devin automat întreprinderi sociale.
Pentru a dobândi acest statut este necesar a îndeplini o procedură specială. Întreprinderile sociale sunt de doua feluri: întreprinderi sociale și întreprinderi sociale de inserție.
Statutul de întreprindere socială se recunoaște prin acordarea unui atestat de întreprindere socială care certifică scopul social al întreprinderii sociale. Atestatul se acordă la solicitarea persoanelor juridice acelor întreprinderi sociale care dispun prin actele de înființare și funcționare respectarea următoarelor:
a) acționează în scop social și/sau în interesul general al comunității;
b) alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social;
c) se obligă să transmită bunurile ramase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale;
d) aplică principiul echității sociale față de angajați, asigurând niveluri de salarizare echitabile.
Atestatul se acordă pe o perioada de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii, dacă se face dovada că sunt respectate condițiile care au stat la baza acordării acestuia.
Întreprinderea socială de inserție este aceea care are, permanent, cel puţin 30% din personalul angajat apartinând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajați să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaților.
Această formă de întreprindere socială are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor și șomajului prin inserția socioprofesională a persoanelor defavorizate.
Î: Ce obligații are o întreprindere socială dupa înființare?
O.V.M.: În raport cu statutul pe care îl dețin, întreprinderilor sociale le revin și o serie de obligații, cum ar fi:
a) comunicarea către agenția de ocupare a oricărei modificări a actelor de înființare sau constitutive, în termen de 15 zile de la modificare;
b) comunicarea către agenția de ocupare a rapoartelor de activitate și a situațiilor financiare anuale;
c) publicarea, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, a raportului social anual privind activitatea desfășurată și a situațiilor financiare anuale în Registrul unic de evidență a întreprinderilor sociale.
Î: Ce facilități are o astfel de întreprindere?
O.V.M.: Acest gen de întreprinderi se bucură de o serie de facilități și de susținere din partea statului. Spre exemplu, pot beneficia anual de programul pentru stimularea înființării și dezvoltării microîntreprinderilor din sfera economiei sociale.
Iar întreprinderile sociale de inserție pot beneficia de următoarele facilități din partea autorităților administrației publice locale, cum ar fi: atribuirea unor spații sau terenuri aflate în domeniul public, în scopul desfășurării activităților sociale; sprijin în promovarea produselor realizate și/sau furnizate, a serviciilor prestate ori lucrărilor executate în comunitate, precum și în identificarea unor piețe de desfacere a acestora; alte facilități și scutiri de taxe și impozite acordate de autoritățile administrației publice locale.
Totodată, întreprinderile sociale de inserție, care angajează tineri cu risc de marginalizare socială, sunt considerate angajatori de inserție și beneficiază de facilitățile prevăzute de lege pentru această categorie de angajatori.
După cum se observă, întreprinderile sociale de inserție pot beneficia de măsuri de sprijin, de natura ajutorului de stat, pentru a susține activități care aduc un folos întregii comunități/colectivități, asigurând o dezvoltare generală.
Despre Oana Vaida Muntean:
Oana a absolvit cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității București și ale Facultății de Comerț din cadrul Academiei de Studii Economice București, este membră a baroului din 2010, iar din 2012 este avocat definitiv, după absolvirea Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților. Este, de asemenea, membră a Consiliului de Mediere, dar și fondator al Cabinetului de avocatură Onlegis. Domeniile sale de specializare sunt Drept Penal, Drept Administrativ și Fiscal si Corporate si Real Estate, executări silite și insolvență.
“Deviza după care mă ghidez în profesie este că orice problemă are o soluție, rolul meu fiind acela de a găsi soluții clienților pentru a ajunge în punctul dorit. Rezolvarea problemelor clienților înseamnă satisfacția mea profesională și a faptului că pot fi de ajutor celor din jur.”